Ucraina trădată

De două luni, Ucraina nu mai are rachete Patriot. De șase luni, Rusia își dublează atacurile. Iar de când Donald Trump subliniază din ce în ce mai des, „America First” a redevenit politică oficială, cu toate consecințele brutale pe care le aduce pentru aliații Americii.

Când Washingtonul a decis, săptămâna aceasta, să suspende un nou pachet de ajutor militar pentru Kiev, inclusiv muniție antiaeriană, rachete de precizie și sisteme de apărare, Ucraina se confrunta deja cu cel mai violent val de atacuri rusești de la începutul războiului.

Cu 539 de drone și 11 rachete lansate în doar o noapte, Moscova a trimis un mesaj clar: știe că Ucraina e vulnerabilă. Și știe că Occidentul e divizat, obosit și preocupat de altceva.

Când „America First” înseamnă „Ucraina poate aștepta”

Suspendarea livrărilor de Patriot (30 de rachete care ar fi trebuit să ajungă luna trecută) a fost justificată oficial de Pentagon prin reducerea stocurilor americane. Dar realitatea e mai puțin tehnică și mult mai politică: Trump nu vrea să investească în „războaiele altora”.

De fapt, pentru administrația de la Washington, războiul din Ucraina a devenit din ce în ce mai mult o problemă de PR intern. America își conservă resursele, calculează alegerile, iar partenerii, inclusiv cei care mor zilnic sub drone iraniene și rachete rusești, sunt puși pe pauză.

Europa? Încă în ședință

Iar Europa? Europa stă, analizează, dezbate, întârzie. Germania negociază de zor cu SUA ca să cumpere sisteme Patriot pe care, poate, le va transfera Ucrainei. E lăudabilă intenția, dar ineficient momentul.

Până când Berlinul finalizează tranzacția și livrările devin realitate, Ucraina rămâne fără apărare antiaeriană, fără muniții de artilerie (8.500 de obuze promise și oprite), fără rachete Sparrow pentru F-16 și fără speranțe reale de a opri valurile de atacuri.

Între timp, Rusia produce în trei luni cât NATO în tot anul. Și trage zilnic de trei ori mai multe obuze decât Ucraina.

Războiul nu se câștigă cu promisiuni

Am auzit de zeci de ori în ultimii doi ani: „Suntem alături de Ucraina!”. Dar la fiecare nouă criză, sprijinul occidental se subțiază. Uneori dispare. Alteori se transformă în exerciții diplomatice sterile.

Când Ucraina cere sisteme de apărare, Occidentul oferă declarații. Când cere obuze, primește apeluri la „reforme democratice”. Când cere solidaritate, i se vorbește despre „sustenabilitate bugetară”.

Un Occident în declin moral și strategic

Problema nu e doar despre rachete și obuze. E despre credibilitate. Despre faptul că lumea a înțeles deja, de la Moscova la Teheran și de la Beijing la Pyongyang, că Occidentul modern e lent, fricos și divizat. Ucraina trădată?!

Trump nu face decât să exprime, cu brutalitate, ceea ce elitele europene doar șoptesc: „Ajutor, da. Dar nu prea mult. Nu prea repede. Și nu dacă avem alegeri.”

Iar Ucraina, între timp, trebuie să lupte singură.

Finalul? Încă nu e scris, dar se apropie

Ucraina Trădată?!Poate încă nu e prea târziu. Poate Europa va înțelege că dacă frontul ucrainean cade, următorul nu va mai fi la Harkov, ci la granița NATO. Poate Washingtonul va înțelege că o înfrângere a Ucrainei ar costa America incomparabil mai mult decât 30 de rachete Patriot.

Dar pentru asta ar trebui ca liderii occidentali să revină la o viziune clară, curajoasă și coerentă. Nu la calcule de PR electoral și jocuri de imagine.

Pentru că, din păcate, istoria nu așteaptă.

Sursa foto: army.mil

Să auzim de bine!