Război de gherilă – Venezuela dezvoltă și mobilizează un plan de apărare în eventualitatea unei operațiuni militare americane, incluzând tactici de gherilă și scenarii de destabilizare internă. În lipsa unor resurse militare moderne și a unui efectiv bine echipat, autoritățile de la Caracas recurg la soluții asimetrice, potrivit unor surse apropiate planificării militare și unor documente interne obținute de agenția Reuters.
Decizia reflectă o recunoaștere tacită a dezechilibrelor dintre armata venezueleană și forțele Statelor Unite, într-un context regional tot mai tensionat, după ce Președintele american Donald Trump a evocat posibilitatea unor operațiuni terestre în Venezuela. „The land is going to be next”, a spus liderul de la Washington, în contextul unei serii de atacuri asupra unor vase suspectate de trafic de droguri în Caraibe și a unei concentrări militare americane în regiune. Ulterior, Trump a negat intenția unui atac direct asupra teritoriului venezuelean.
Tactica „rezistenței prelungite” și strategia anarhizării
În absența unei capacități convenționale competitive, guvernul președintelui Nicolás Maduro a activat două linii strategice de apărare: o campanie de gherilă, menită să destabilizeze și să saboteze un eventual inamic, și o a doua strategie, denumită „anarhizare”, care implică inducerea deliberată a haosului în marile orașe, în special în Caracas.
Strategia de gherilă, cunoscută sub numele de „rezistență prelungită”, este deja menționată în emisiuni ale televiziunii de stat și implică mobilizarea unor unități mici de luptă în peste 280 de locații. Acestea ar urma să acționeze prin tactici de sabotaj, conform documentelor consultate de Reuters și unor surse familiare cu planurile militare.
Pe de altă parte, scenariul de „anarhizare” se bazează pe utilizarea serviciilor de informații și a susținătorilor înarmați ai partidului de guvernământ pentru a provoca dezordine internă, astfel încât țara să devină neguvernabilă pentru orice forță de ocupație. Deși complementare, nu este clar când sau cum ar putea fi implementate aceste tactici.
Sursele consultate sunt, totuși, sceptice în privința eficienței oricărui tip de rezistență. „We wouldn’t last two hours in a conventional war”, a afirmat o sursă apropiată guvernului. O altă sursă familiară cu structura de securitate afirmă că Venezuela nu este „prepared or professionalized for a conflict”, în ciuda declarațiilor oficiale.
În fața unei forțe superioare, guvernul mizează pe moral și simbolism
Deși puterea militară a SUA este net superioară, autoritățile de la Caracas adoptă un discurs naționalist și de mobilizare a populației. Președintele Maduro a acuzat direct intențiile Washingtonului: „Trump is seeking to oust him”, a declarat liderul venezuelean, subliniind că cetățenii și armata vor rezista oricărei încercări externe de înlăturare a guvernului.
Ministrul Apărării, Vladimir Padrino, a reiterat angajamentul armatei de a apăra suveranitatea țării: „The aggression will be responded to with national unity”, a spus acesta în timpul unor exerciții militare. „We are ready here, we don’t want war.”
Interiorul guvernului tratează amenințările cu ironie, dar și cu avertismente. „They think that with a bombing they’ll end everything. Here in this country?” a comentat ministrul de Interne, Diosdado Cabello, la televiziunea de stat.
Resurse puține, moral scăzut și o armată suprasolicitată
Confruntată cu deficiențe logistice severe, armata venezueleană funcționează cu echipamente învechite, majoritatea de fabricație rusească și achiziționate în anii 2000. De exemplu, cele aproximativ 20 de avioane de vânătoare Sukhoi achiziționate de la Moscova nu se pot compara cu bombardierele americane B-2, conform unei surse din domeniul apărării. Elicopterele, tancurile și rachetele portabile Igla, utilizabile împotriva avioanelor zburând la joasă altitudine, sunt și ele considerate depășite.
„Any military force in the world knows the power of the Igla-S, and Venezuela has no less than 5,000 of them”, a declarat Maduro într-o apariție televizată, adăugând că aceste arme au fost deja distribuite în toate colțurile țării.
Cu toate acestea, armata suferă din cauza salariilor foarte mici. Un soldat câștigă aproximativ 100 de dolari pe lună, în timp ce coșul minim de alimente este estimat la 500 de dolari, potrivit datelor din aprilie ale Federației Profesorilor din Venezuela. Din cauza resurselor insuficiente, unii comandanți militari au fost nevoiți să negocieze direct cu producătorii locali pentru aprovizionarea trupelor.
Un alt factor de vulnerabilitate este lipsa de experiență militară în conflicte reale. În ultimii ani, principala activitate a armatei a fost reprimarea protestelor interne, în special împotriva populației civile neînarmate, potrivit unei surse apropiate opoziției.
Sprijinul civil, între loialitate declarativă și realitate operațională
Maduro susține că aproximativ 8 milioane de civili sunt în prezent pregătiți să apere Venezuela în caz de invazie, fiind instruiți în cadrul milițiilor populare. Cu toate acestea, experții estimează că, într-un scenariu de „anarhizare”, între 5.000 și 7.000 de persoane ar fi efectiv apte de acțiune – incluzând agenți de informații, membri ai partidului de guvernământ și membri ai milițiilor.
Armata regulată și Garda Națională, care numără aproximativ 60.000 de membri, ar urma să fie baza forței care ar duce un eventual „război de rezistență”.
Mesajul implicit: descurajare prin haos, nu prin forță
Conform lui Andrei Serbin Pont, analist în domeniul securității, demonstrațiile televizate ale lui Maduro, în care sunt prezentate armamente și capacități militare, nu sunt neapărat semnale de forță, ci mai degrabă mesaje de descurajare.
„The underlying message isn’t actual military capability but deterrence through chaos: the threat that this equipment could end up in the hands of armed groups, guerrillas, paramilitaries, or reorganized ex-military personnel, worsening violence and instability during a potential transition”, a explicat Serbin.
În paralel, mai multe documente de planificare militară, datate între 2012 și 2022 și analizate de Reuters, indică o preocupare de lungă durată a Caracasului pentru pregătirea în fața „agresiunilor imperialiste”. Un document din 2019, de exemplu, oferă detalii despre poziționarea armamentului greu și tehnici de orientare în teren folosind compasul, soarele sau stelele – semn al unei doctrine inspirate din manualele clasice ale războiului de gherilă.
Implicațiile regionale ale unei strategii distructive
În ciuda aparenței de improvizație, strategia guvernului Maduro are un obiectiv clar: să crească costurile oricărei intervenții externe și să proiecteze o imagine de impredictibilitate. Într-un context geopolitic în care SUA își sporesc prezența militară în regiune, iar Moscova oferă sprijin tehnic Caracasului, Venezuela pare hotărâtă să transforme vulnerabilitatea militară într-un potențial de destabilizare regională.
„The aggression will be responded to with national unity”, a avertizat Ministrul Apărării Padrino. Cu toate acestea, realitatea de pe teren – de la salariile mizerabile ale soldaților, până la uzura echipamentului și potențialul de dezertare – pune sub semnul întrebării viabilitatea unei rezistențe susținute.
Sursă foto: reuters
