Vizita lui Keir Starmer la Beijing – Vizita prim-ministrului britanic în China adaugă un nou episod în ceea ce pare a deveni o serie tot mai intensă de inițiative diplomatice ale aliaților tradiționali ai Statelor Unite, care încearcă să-și diversifice relațiile externe în contextul unei politici externe impredictibile promovate de președintele Donald Trump. Totuși, deși asemenea vizite sunt prezentate drept succese de către Beijing, realitatea arată că aceste demersuri dezvăluie limitele clare ale strategiei pivotului către China pentru statele considerate „puteri de mijloc”.
Tentația unei alternative strategice la Washington
După modelul premierului canadian Mark Carney, care în urmă cu câteva săptămâni a semnat un acord comercial cu China, Keir Starmer a fost următorul lider occidental care a încercat să stabilească noi punți economice cu Beijingul. Carney a participat ulterior la Forumul Economic Mondial de la Davos, unde a susținut ideea unei noi ordini comerciale globale, într-un context marcat de reconfigurările forțate ale relațiilor internaționale provocate de politicile comerciale agresive ale lui Trump.
Lideri europeni, premierul Indiei Narendra Modi și alți decidenți importanți au făcut și ei vizite la Beijing de la începutul celui de-al doilea mandat al președintelui Trump, însă beneficiile concrete, pe termen lung, ale acestor deplasări pentru securitatea și economia Occidentului rămân neclare.
„Aliații tradiționali ai SUA se simt nedreptățiți și încep să-și diversifice opțiunile, dar sunt departe de a putea sau de a dori să înlocuiască Statele Unite cu China”, a explicat John Quelch, expert în strategie globală la Universitatea Duke Kunshan.
Din perspectiva guvernelor din Londra, Ottawa și alte capitale occidentale, aceste vizite funcționează și ca semnale transmise administrației Trump: dacă presiunile asupra partenerilor continuă – fie că e vorba de negocieri comerciale dure precum renegocierea acordului USMCA, fie de alte inițiative controversate – atunci acești aliați sunt dispuși să exploreze alternative.
Dar, potrivit Alinei Garcia-Herrero, economist-șef pentru regiunea Asia-Pacific la Natixis, aceste inițiative sunt doar „gesturi superficiale în contextul unei stagnări globale”. Ea avertizează: „Aceste vizite scot la iveală limitele severe ale oricărui ‘pivot’ către China. Ele expun vulnerabilitatea puterilor de mijloc, care se mulțumesc cu firimituri, în timp ce industria lor este copleșită de avalanșa exporturilor chinezești”.
Pentru Beijing, asemenea interacțiuni servesc unei narațiuni convenabile: aceea a Chinei ca partener global „de încredere”, în contrast cu politicile imprevizibile și adesea coercitive ale administrației Trump. „Eforturile președintelui Trump de a decupla SUA de China duc și la o decuplare a Americii de restul lumii”, a avertizat și John Quelch.
Starmer obține concesii simbolice pe fondul unor tensiuni nerezolvate
Pe parcursul vizitei sale în a doua economie a lumii, Keir Starmer a obținut câteva concesii semnificative la nivel simbolic: acces fără viză timp de 30 de zile pentru cetățenii britanici care călătoresc în China și reducerea tarifelor vamale pentru exportul de whisky. În plus, compania britanică AstraZeneca a anunțat o investiție de 15 miliarde de dolari în China, un semnal al interesului corporatist în menținerea relațiilor comerciale stabile cu Beijingul.
Cu toate acestea, Starmer nu a obținut progrese tangibile în domenii mai sensibile: tensiunile legate de Taiwan, apropierea Beijingului de Moscova după invazia Ucrainei sau represiunea din Hong Kong au fost abordate doar în cadrul unui „dialog deschis”, fără angajamente concrete. Politicieni britanici și americani critici față de această vizită au invocat în continuare acuzații de spionaj și abuzuri ale drepturilor omului – acuzații pe care Beijingul le respinge.
În mod similar, Mark Carney a plecat din China cu promisiuni privind eliminarea tarifelor pentru canola, homari, crabi și mazăre – un gest care însă a atras imediat reacția dură a președintelui Trump, ce a amenințat Ottawa cu tarife de 100% dacă va permite pătrunderea vehiculelor electrice chineze pe piața nord-americană.
Chiar înainte de încheierea vizitei lui Starmer, Trump a avertizat Regatul Unit că „este periculos să facă afaceri cu Beijingul”, răspunzând astfel discursului premierului britanic care sublinia beneficiile economice ale resetării relațiilor bilaterale.
Creșterea economică bazată pe exporturi a Chinei, o sabie cu două tăișuri
Importurile Chinei au stagnat anul trecut, rămânând la un nivel de 2,6 trilioane de dolari, fiind însă dominate de achiziții de energie și materii prime din piețele emergente, nu din Occident. În schimb, excedentul comercial al Chinei a crescut cu 20%, ajungând la un record de 1,2 trilioane de dolari – echivalentul economiei olandeze.
Proiecțiile indică faptul că acest excedent ar putea atinge dimensiunea economiei Franței (3 trilioane de dolari) până în 2030 și chiar a celei germane (5 trilioane de dolari) până în 2033. Exporturile către Uniunea Europeană au crescut cu 8,4%, în timp ce importurile din UE au scăzut cu 0,4%. Către Marea Britanie, exporturile au crescut cu 7,8%, în timp ce importurile s-au redus cu 4,7%. În cazul Canadei, exporturile chineze au urcat cu 3,2%, iar importurile s-au prăbușit cu 10,4%.
„Acest ritm de creștere face din China un partener riscant pentru statele care încearcă să-și protejeze sau să-și dezvolte industriile manufacturiere”, a subliniat Eswar Prasad, fost director pentru China în cadrul FMI. „China nu oferă un refugiu sigur pentru țările afectate de efectele negative ale tarifelor impuse de SUA”, a adăugat Prasad, în prezent profesor la Universitatea Cornell.
Totuși, în opinia unor analiști, obținerea unor câștiguri comerciale majore cu China nu este realistă – și poate nici necesară – pentru țări precum Marea Britanie sau Canada. Resetarea relațiilor poate reprezenta tot ce pot spera în actualul context internațional, iar aceasta nu este lipsită de valoare, mai ales după ce deteriorarea legăturilor a scos la iveală dependențe critice în lanțurile de aprovizionare.
În plus, măsurile comerciale de retorsiune aplicate de China în trecut au accentuat dezechilibrele comerciale bilaterale în loc să le atenueze, atrag atenția specialiștii.
Între diplomație și propagandă: o strategie riscantă, dar inevitabilă
Vizitele recente ale liderilor occidentali în China sunt „o lovitură de imagine pentru Beijing”, a declarat Noah Barkin, expert în relațiile Europa-China la German Marshall Fund și Rhodium Group. El avertizează însă: „Aceasta nu este o reorientare către China. Este o încercare de reducere a tensiunilor cu Beijingul”.
Și mai important, adaugă Barkin, „nicio țară nu dorește să fie în conflict deschis cu ambele superputeri simultan”.
Sursă foto: REUTERS
