Situația din penitenciare: supraaglomerare și sinucideri în creștere
Meloni extinde pedepsele – La 9 iunie, un deținut de 56 de ani s-a spânzurat în închisoarea Cagliari, marcând suicidul cu numărul 33 în primele șase luni ale anului 2025. Președintele Sergio Mattarella a denunțat situația drept „o adevărată urgență socială” și a cerut guvernului să intervină de urgență.
Conform ONG-ului Antigone, în aprilie 2024 penitenciarele găzduiau peste 62.000 de persoane într-un spațiu proiectat pentru 51.000, ajungând astfel la o rată de ocupare de 119% – una dintre cele mai ridicate din UE. Deficitul de personal, infrastructura învechită și lipsa serviciilor psihologice agravează criza, amplificând riscul de violență și tulburări de ordine.
Decretul de securitate și consecințele sale
Pe 4 iunie, chiar în ziua revoltei de la Marassi (Genova) – unde aproape 200 de deținuți au protestat față de presupuse abuzuri, răsturnând porți și distrugând celule – Senatul a adoptat versiunea finală a decretului de securitate. Legea extinde categoriile penale cu 14 noi infracțiuni, prelungește pedepsele și limitează alternativele la detenție (măsuri educative, muncă în folosul comunității), trimițând și mai mulți oameni în închisoare.
Paradoxal, noua lege introduce și revoltele din închisori ca infracțiune, reducând spațiul pentru protest legalizat împotriva condițiilor inumane. Criticii, precum Alessio Scandurra de la Antigone, avertizează că astfel de proteste au dus adesea la îmbunătățiri de infrastructură și la creșterea transparenței – iar suprimarea lor va accentua izolarea și suferința deținuților.
Reacții divergente la inițiativa Meloni
Giorgia Meloni a justificat decretul ca o necesitate pentru siguranța publică:
„Acționăm cu determinare împotriva ocupărilor ilegale, accelerând evacuările și protejând familiile, persoanele în vârstă și proprietarii cinstiți.”
Senatorul Sergio Rastrelli (Frații Italiei) a asigurat că noile infracțiuni nu vor crește neapărat populația penitenciară, ci vor transmite un semnal clar potențialilor infractori. În schimb, profesorul Vittorio Manes de la Bologna a calificat politicile de pedepse mai dure drept „o iluzie periculoasă” şi „marketing electoral”, subliniind că nu există dovezi că detenția mai lungă reduce criminalitatea.
Context istoric: de la Torreggiani la reformele Berlusconi
Criza penitenciară italiană este veche de un deceniu. În 2013, CEDO a condamnat Italia în cazul Torreggiani, din cauza condițiilor degradante și a spațiului sub 3 m²/deținut, obligând autoritățile să introducă regimuri de celule deschise și alternative la detenție. Reformele au redus temporar supraaglomerarea, dar au fost abandonate în timp. Silvio Berlusconi a apelat la amnistii și grațieri pentru a ameliora situația, măsuri pe care actualul guvern le respinge ca fiind superficiale și subminând autoritatea statului.
Provocări și perspective
1. Infracțiuni și recidivă
Principala sursă a supraaglomerării rămâne recidiva. Fără programe de reintegrare funcționale și servicii de suport psihosocial, deținuții revin în penitenciare, iar criza persistă.
2. Nevoia unei strategii integrate
Construirea de noi închisori și angajarea de gardieni sunt pași importanți, dar insuficienți fără:
-
extinderea soluțiilor non-custodiale (mediere, servicii comunitare);
-
investiții în sănătate mintală și formare profesională a deținuților;
-
cooperare strânsă cu ONG-uri pentru monitorizare independentă.
3. Voința politică ca factor declanșator
Soluțiile tehnice există: reforme legislative pregătite, proiecte de investiții în sertarele ministerelor. Lipsesc însă voința și consistența guvernării de a le implementa rapid, înainte ca situația să degenereze în revolte și tragedii.
Între pedeapsă și reintegrare
Într-un sistem în care dreapta guvernează cu fermitate legea, dar uită nevoile umane ale deținuților, riscurile sociale cresc. O perspectivă eficientă cere echilibru între siguranța publică și drepturile fundamentale ale persoanelor private de libertate, astfel încât închisoarea să redevină un loc al reintegrării într-o comunitate capabilă să le ofere o șansă la viață.
Citește și: Moţiune de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen — un test fără precedent pentru Comisia Europeană
Sursă foto: Politico
