Fascinația canadienilor pentru UE
Poate adera Canada la Uniunea Europeană? – Într-un context geopolitic tensionat, marcat de relații încordate cu administrația americană a fostului președinte Donald Trump, tot mai mulți canadieni își îndreaptă privirea către Europa. Un sondaj recent indică faptul că 44% dintre canadieni susțin ideea aderării la Uniunea Europeană, în timp ce doar 34% resping această perspectivă.
Reacția oficială a UE nu a întârziat. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Paula Pinho, a declarat că Bruxelles-ul este „onorat de rezultatele unui astfel de sondaj”, dar a reamintit că, potrivit tratatelor europene, doar „țările europene sunt eligibile pentru aderare”. Mai exact, Articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană stipulează că doar „orice stat european … poate solicita să devină membru al Uniunii”.
Criterii de eligibilitate: doar o chestiune de geografie?
Cu toate acestea, mai mulți experți ai UE consideră că statutul de „țară europeană” nu este atât de strict definit pe cât pare.
„A fi european este mai degrabă o stare de spirit”, a afirmat Giselle Bosse, profesoară la Universitatea Maastricht, specializată în sprijinul extern al democrației în cadrul UE. Ea a subliniat faptul că UE include deja teritorii de peste mări, din Caraibe, Pacific și Arctica, deci nu doar poziționarea geografică determină europenitatea unui stat.
Bosse a adăugat că „din punct de vedere juridic și formal, un stat european nu este de fapt definit” și a subliniat apropierea valorică și instituțională dintre Canada și Europa, arătând că sistemele politice și juridice canadiene sunt inspirate din modelele europene, iar o mare parte a populației are origini continentale.
Opinia este împărtășită de Frank Schimmelfennig, profesor de politică europeană la ETH Zurich:
„Canada s-ar califica cu siguranță”, a declarat el, deoarece țara este „în foarte multe privințe probabil mai aproape de aceste valori, instituții și politici europene decât multe dintre țările candidate actuale”.
Canada vs. candidații actuali ai UE
Această remarcă este cu atât mai relevantă în contextul în care actualii candidați la aderarea la UE, precum Ucraina, Moldova, Georgia sau Turcia, se confruntă cu progrese lente, regrese democratice sau probleme legate de statul de drept.
Totuși, chiar dacă valorile canadiene sunt compatibile cu cele ale UE, decizia finală aparține Comisiei Europene și statelor membre. Și precedentul nu este promițător: cererea de aderare a Marocului din 1987 a fost respinsă, tocmai pentru că țara nu era considerată europeană.
Obstacole economice și politice: realitățile dure
Pe lângă chestiunile legate de identitate și valori, specialiștii subliniază barierele economice și politice substanțiale pe care Canada le-ar întâlni în drumul spre aderare.
„Ar fi extrem de dificil să se demonstreze că Canada este o țară europeană”, afirmă Ian Bond, director adjunct la Centrul pentru Reformă Europeană. El atrage atenția că, dincolo de testul valoric, implicațiile economice ar fi colosale.
„Canada ar trebui apoi să pună granița vamală între ea și SUA și să aplice tarifele și reglementările UE asupra importurilor din SUA … Ar fi incredibil de distructiv din punct de vedere economic. Ar depăși orice beneficii pe care s-ar putea aștepta să le obțină de pe urma aderării în foarte mulți ani”, avertizează Bond.
Un alt obstacol major este consensul politic necesar în UE. Orice nouă aderare trebuie aprobată în unanimitate de către statele membre, iar în unele cazuri – cum este Franța – este nevoie chiar de referendumuri naționale.
„De câte ori au votat agricultorii francezi în favoarea comerțului liber cu alte părți ale lumii? … Este mai probabil ca ei să dea foc lucrurilor în încercarea de a împiedica acest lucru să se întâmple”, a adăugat Bond, într-o notă amar-ironică.
Așteptări, alternative și simbolism
În plus, o eventuală candidatură canadiană ar putea alimenta frustrările unor state care așteaptă de decenii aprobarea aderării, precum Turcia. Din acest motiv, Giselle Bosse consideră că un astfel de demers „nu este fezabil pe termen scurt, din cauza procedurilor și a stării Uniunii și a extinderii”.
Ca alternativă, Canada ar putea continua să își consolideze relațiile economice și diplomatice cu UE. Acesta pare a fi deja cursul adoptat de noul prim-ministru Mark Carney, care a efectuat prima sa vizită externă în Franța, pe 17 martie, pentru discuții cu președintele Emmanuel Macron, vizând întărirea parteneriatelor comerciale, de apărare și politice.
Cu toate acestea, Carney ar fi putut comite o gafă strategică subtilă dar semnificativă atunci când a numit Canada „cea mai europeană dintre țările non-europene”.
O astfel de declarație, în ciuda intenției pozitive, ar putea fi folosită ca argument împotriva unei candidaturi oficiale, sugerând tocmai faptul că locul Canadei este în afara Uniunii.
Europa de la distanță – o iluzie geopolitică?
Aderarea Canadei la Uniunea Europeană rămâne o ipoteză exotică, dar interesantă din punct de vedere academic și geopolitic.
Valori comune, structuri similare și un spirit democratic compatibil nu sunt suficiente pentru a învinge realitățile geografice, economice și politice.
Citește și: Omagiu Papei Francisc
Deocamdată, Canada rămâne, poate, cea mai apropiată țară de Europa care nu e europeană – iar acest statut, deși nu aduce un scaun la masa deciziei de la Bruxelles, îi permite să cultive o relație privilegiată cu UE, fără constrângerile aderării formale.
Într-o lume marcată de polarizare și incertitudini, poate că această apropiere strategică este mai valoroasă decât o apartenență juridică.
Sursă foto: Getty Images
