„Libia – fantoma ignorată a securității europene”
Într-o Europă obsedată de Ucraina și granițele de est, Italia și Grecia încearcă, aproape disperat, să atragă atenția asupra unei alte amenințări care prinde contur la sud: Libia. De luni de zile, oficialii de la Roma și Atena avertizează că de pe țărmurile libiene nu vin doar valuri tot mai mari de migranți, ci și un joc geopolitic periculos, în care Rusia câștigă teren, Turcia își urmărește propriile interese, iar Europa pare să asiste neputincioasă.
Situația de pe teren se degradează constant: fluxurile de migranți din Libia spre Creta și sudul Italiei aproape s-au dublat față de anul trecut, în timp ce Moscova își adâncește prezența în porturile libiene prin livrări de arme, parade militare cu tehnică rusească la Benghazi și chiar planuri pentru o bază navală în Tobruk. Nu este doar o chestiune umanitară sau de migrație: este o problemă strategică, avertizează diplomații italieni și greci, întrucât Rusia își poate transforma prezența în Libia într-un cap de pod pentru un nou război hibrid asupra Europei, folosind atât migranții, cât și forțele militare.
După cum spunea un diplomat UE citat recent: „Rolul Rusiei în Libia continuă să se extindă, folosind-o ca nod central în strategia sa africană”. Italia deja a trimis avertismente clare, iar Grecia a mers până la a desfășura nave militare în Mediterana pentru a proteja apele revendicate ilegal de Ankara și pentru a descuraja migrația în masă.
Dar răspunsul partenerilor europeni? Minim. Vizita recentă a unei delegații UE la Benghazi s-a terminat în ridicol, când emisarii europeni au fost declarați persona non grata și expulzați de Khalifa Haftar. Parisul rămâne reticent să-și asume deschis un rol central, probabil pentru a-și masca propriile eșecuri din Sahel, iar Washingtonul este preocupat mai mult de Indo-Pacific. NATO? Niciun cuvânt despre Africa în ultima declarație comună.
În această tăcere se ascunde o greșeală strategică: Europa își lasă flancul sudic descoperit exact când Moscova caută să-și recupereze pierderile din Ucraina printr-o ofensivă „blândă” în sud. Italia și Grecia sunt forțate să ia măsuri singure: restricții dure privind azilul la Atena, nave militare la Roma, apeluri diplomatice către Macron.
În opinia mea, acesta este momentul în care UE și NATO ar trebui să își regândească prioritățile. Alianța nu poate ignora la nesfârșit Libia fără să plătească un preț. În loc de tăcere și improvizații, ar trebui: să creeze un comandament maritim permanent în sudul Mediteranei sub egida NATO; să finanțeze o misiune europeană de stabilizare în Libia, printr-o prezență civil-militară care să sprijine instituțiile legitime și să contrabalanseze influența rusă; să includă Africa de Nord pe agenda oficială a summit-urilor NATO și UE, cu un plan concret de cooperare; să implice SUA printr-un dialog strategic, arătând cum instabilitatea din sud poate compromite și interesele lor globale.
Libia nu este doar problema Italiei și a Greciei. Este, sau ar trebui să fie, o problemă europeană. Așa cum avertiza premierul italian Giorgia Meloni după discuțiile cu Macron: „Libia este cheia securității sudului Europei. Cine ignoră asta, o face pe riscul întregului continent”.
Nu este suficient să ne declarăm „îngrijorați”. Europa are nevoie de o strategie, înainte ca Rusia să o stabilească pe a ei.
Sursa foto:TAHA JAWASHI/AFP/Getty Images
