Italia, prinsă între angajamentele pentru apărare și povara unei datorii istorice. Eforturile Italiei de a se alinia strategiei europene de reînarmare, în contextul sprijinului pentru Ucraina și al presiunilor geopolitice crescânde, riscă să tensioneze și mai mult echilibrul fragil al finanțelor publice ale celei de-a treia economii a zonei euro.
În timp ce Uniunea Europeană pregătește o extindere semnificativă a cheltuielilor militare — răspuns direct la apropierea SUA de Rusia sub administrația Trump și la convingerea tot mai largă că Europa trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria securitate — Italia se confruntă cu o ecuație complicată. Cu un buget deja grevat de o datorie publică ce depășește 135% din PIB și cu cele mai ridicate costuri de împrumut din blocul monetar, Roma are puține opțiuni confortabile.
În prezent, cu povara unei datorii istorice, Italia alocă aproximativ 1,5% din PIB pentru apărare, unul dintre cele mai scăzute niveluri din UE, situându-se alături de Spania, Portugalia și Belgia. Obiectivul ambițios fixat de Comisia Europeană — creșterea acestui procent la 3% în următorii patru ani — presupune identificarea a circa 30-35 de miliarde de euro suplimentari. O astfel de sumă ar putea fi acoperită doar prin împrumuturi suplimentare sau prin tăieri în alte sectoare cheie ale bugetului.
Această dilemă fiscală nu trece neobservată de piețele financiare și agențiile de rating. „Dacă suplimentarea bugetului apărării se va face prin emisiuni de noi datorii, aceasta va accentua vulnerabilitățile deja evidente din peisajul fiscal italian”, avertizează Eiko Sievert, director executiv la Scope Ratings.
În săptămânile următoare, Italia va intra sub lupa tuturor marilor agenții de rating, începând cu Fitch. Dacă până recent autoritățile italiene nutriseră speranțe de upgrade, perspectivele au fost știrbite de stagnarea economică și de incertitudinile legate de sustenabilitatea datoriei.
Premierul Giorgia Meloni adoptă o linie de prudență, insistând asupra nevoii de a menține datoria sub control. Însă realitatea bugetară este tot mai dură. În 2024, Italia a cheltuit aproximativ 100 de miliarde de euro — adică 4,5% din PIB — doar pentru plata dobânzilor la datoria publică. Pe fondul tensiunilor internaționale și al creșterii anticipațiilor privind cheltuieli mai mari pentru apărare, randamentele obligațiunilor pe 10 ani ale Italiei au depășit pragul de 4%, atingând un maxim al ultimelor opt luni.
O escaladare a costurilor de împrumut ar complica și mai mult strategia Trezoreriei italiene de gestionare a datoriei, deja fragilizată. „Dacă această repricing nu este temporară, ea riscă să afecteze negativ evoluția dobânzilor, cheltuielile cu serviciul datoriei și deficitul bugetar”, avertizează Loredana Federico, economist-șef pentru Italia la UniCredit.
În acest context, ideea că reînarmarea ar putea genera un impuls economic suficient pentru a se autofinanța este privită cu scepticism de majoritatea economiștilor. Deși unii susținători ai acestei campanii de cheltuieli militare invocă efecte benefice asupra industriei, S&P Global atenționează că fragmentarea și ineficiențele cronice din sectorul european de apărare limitează semnificativ potențialul de creștere economică.
Creșterea economică a Italiei, oricum modestă, rămâne sub așteptări. În ultimul trimestru al anului 2024, PIB-ul a crescut cu doar 0,1%, după o stagnare în trimestrul precedent. Confindustria, principala organizație a mediului de afaceri italian, și-a redus prognoza de creștere pentru 2025 la doar 0,6%, departe de estimarea oficială a guvernului de 1,2%.
În final, după cum observa recent guvernatorul Băncii Italiei, Fabio Panetta: „Producerea de armament nu crește potențialul pe termen lung al unei economii.” În fața acestei realități, Italia trebuie să navigheze cu prudență între presiunea geopolitică și imperativele fiscale, conștientă că un pas greșit ar putea afecta durabil încrederea investitorilor și stabilitatea economică internă.
Sursa foto: REUTERS/Remo Casilli
Să auzim de bine!
