India și Pakistanul, în pragul unei noi ere a conflictului: războiul dronelor. Pe 8 mai, puțin după ora 20:00, cerul deasupra orașului indian Jammu a fost brăzdat de rachete roșii. Sistemele de apărare aeriană ale Indiei au deschis focul, țintind drone care pătrunseseră dinspre Pakistan. Imaginile dramatice ale acelei nopți au marcat începutul unui nou capitol tensionat în relațiile deja fragile dintre cele două puteri nucleare ale Asiei de Sud.
De-a lungul decadelor, India și Pakistanul au purtat conflicte la graniță cu avioane de luptă, rachete convenționale și artilerie grea. Însă ciocnirile din această lună au inaugurat, pentru prima dată, utilizarea pe scară largă a dronelor militare de ambele părți. Deși luptele s-au oprit rapid, în urma unui armistițiu intermediat de Statele Unite, cursa pentru supremația aeriană s-a mutat deja într-o nouă dimensiune: războiul dronelor.
Potrivit unei anchete Reuters, bazată pe interviuri cu 15 oficiali militari, experți și lideri din industrie din ambele țări, atât India cât și Pakistanul sunt acum implicate într-o accelerare a programelor de achiziție și dezvoltare de drone – o opțiune militară care oferă avantajul strategic al loviturilor precise, fără a pune în pericol vieți omenești sau a escalada rapid la un conflict total.
India, care anul trecut a alocat peste 96 de miliarde de dolari pentru apărare, se pregătește să își tripleze investițiile în drone, ajungând la 470 de milioane de dolari în următoarele 12–24 de luni, potrivit estimărilor lui Smit Shah de la Drone Federation India. Această sumă ar reprezenta o creștere semnificativă față de perioada de dinaintea incidentelor din mai. În paralel, guvernul de la New Delhi a aprobat recent un pachet de achiziții militare de urgență în valoare de 4,6 miliarde de dolari, o parte din care va fi direcționat direct către drone de supraveghere și de atac.
În mod remarcabil, procesul birocratic lent care a caracterizat de obicei achizițiile militare în India a fost, pentru prima dată, accelerat semnificativ. Companiile locale sunt chemate acum „pe repede înainte” la testări și demonstrații – un semn clar că amenințarea percepută este reală și presantă.
De cealaltă parte a frontierei, Pakistanul se află într-o cursă contra cronometru. Confruntat cu dificultăți economice severe și o flotă aeriană limitată (cu doar 20 de avioane J-10 de ultimă generație, față de peste 36 de Rafale aflate în dotarea Indiei), Islamabadul își reorientează strategiile de apărare către partenerii tradiționali: China și Turcia.
Pakistanul colaborează deja cu compania turcă Baykar, producătorul celebrelor drone Bayraktar, pentru a asambla local modelul YIHA-III. Conform surselor din industrie, aceste drone pot fi produse în ritm accelerat, câte una la fiecare două-trei zile, în cadrul Parcului Național de Știință și Tehnologie Aerospațială din Pakistan. Chiar dacă armata pakistaneză a refuzat să comenteze, semnalele transmise prin acțiunile recente sunt clare: Islamabadul își pune miza pe drone ca mijloc de a contrabalansa superioritatea aeriană a Indiei, fără a-și risca resursele limitate.
Într-un peisaj geopolitic în care conflictele convenționale ar putea declanșa consecințe catastrofale, dronele devin instrumentul ideal de proiecție a forței, fără riscul imediat al escaladării nucleare. Așa cum notează politologul Walter Ladwig III, de la King’s College London, ambele state par să vadă dronele ca o modalitate de a menține presiunea militară, testând granițele adversarului fără a trece de punctul fără întoarcere.
Însă această nouă „zonă gri” a războiului aduce propriile riscuri. O eroare de navigare, o identificare greșită a țintei sau o interpretare greșită a unei incursiuni ar putea, oricând, declanșa o reacție disproporționată. Cu două puteri nucleare jucând șah cu drone la graniță, marja de eroare devine periculos de mică.
Dincolo de tăcerea rachetelor și de calmul aparent al armistițiului, India și Pakistanul sunt deja prinse într-o nouă competiție strategică, războiul dronelor, una purtată cu algoritmi, senzori și aeronave fără pilot. Conflictul nu mai e (doar) pe pământ sau în aer, ci în codul sursă al tehnologiei de război. Iar miza e tot stabilitatea unei regiuni în care fiecare greșeală poate avea consecințe globale.
Sursa foto: REUTERS/Akhtar Soomro
