Cooperarea climatică pe un teren instabil – Într-un context marcat de divergențe politice și economice tot mai pronunțate, Uniunea Europeană și China au reușit să încheie un acord comun privind schimbările climatice, în urma summitului desfășurat la Beijing. Deși declarația privind cooperarea în domeniul climei a fost salutată ca un succes diplomatic rar, restul întâlnirii a fost umbrit de tensiuni comerciale și diferențe strategice.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris acordul climatic drept „un mare pas înainte… cooperarea noastră poate stabili un reper global.” Totuși, remarcile sale au reflectat clar faptul că relațiile economice dintre cele două părți rămân dificile, ceea ce pune sub semnul întrebării durabilitatea oricărui angajament comun.
Cooperare climatică cu dublu sens
China joacă un rol esențial în tranziția globală către energie verde, dominând lanțurile de aprovizionare cu tehnologii curate precum panourile solare, bateriile și automobilele electrice. Acest avantaj competitiv s-a tradus în beneficii directe pentru mediu: exporturile chineze au contribuit la o reducere cu aproximativ 1% a emisiilor globale anul trecut.
Cu toate acestea, din perspectiva Bruxelles-ului, subvențiile masive oferite de statul chinez producătorilor autohtoni distorsionează piața globală și pun în pericol sectoare cheie ale economiei europene, precum industria chimică, ingineria de înaltă specializare și sectorul auto.
În acest context, președintele Xi Jinping a cerut Uniunii Europene să privească relația bilaterală într-o notă constructivă, afirmând că „interesele convergente nu sunt o amenințare” și că „consolidarea competitivității nu ar trebui să se bazeze pe ridicarea de ziduri sau bariere”.
Un spațiu sigur care se transformă în câmp de rivalitate
Până nu demult, schimbările climatice reprezentau un domeniu de consens între Bruxelles și Beijing. Însă, pe fondul intensificării competiției economice, chiar și acest subiect devine tot mai politizat.
„Se extinde tot mai mult în zona competiției și rivalității,” a avertizat Byford Tsang, specialist în politici asiatice la European Council on Foreign Relations.
În pofida acestor fricțiuni, adoptarea declarației comune a fost considerată un progres notabil. Vicepreședinta Comisiei Europene, Teresa Ribera, prezentă recent în China, a subliniat caracterul „semnificativ” al documentului într-o „lume marcată de tensiuni geopolitice și riscuri climatice tot mai mari.”
Relevanța acestui acord este amplificată de retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris în 2015, decizie luată de președintele Donald Trump. Von der Leyen a transmis un apel la continuitate: „Împreună, Uniunea Europeană și China trebuie să susțină Acordul de la Paris. Acum, mai mult ca niciodată.”
Forma fără fond?
Cu toate că documentul adoptat conține termeni favorabili colaborării, unii analiști avertizează că valoarea sa practică este redusă. Li Shuo, director al China Climate Hub în cadrul Asia Society Policy Institute, a remarcat: „Faptul că a fost emisă o declarație privind clima este în sine știrea. Nu ceea ce conține.”
Documentul, în lungime de 452 de cuvinte, menționează în mod repetat „cooperarea”, însă oferă puține angajamente concrete. Un paragraf esențial face apel la dezvoltarea energiilor regenerabile și la accesibilitatea tehnologiilor verzi pentru toate țările, inclusiv cele în curs de dezvoltare — o formulare interpretabilă.
Potrivit lui Tsang, acest limbaj reflectă viziunea Chinei: un apel mascat pentru deschiderea piețelor europene în fața produselor chinezești, ceea ce ar reduce costurile tranziției climatice globale. „Declarația poartă clar amprenta Beijingului,” a afirmat el, menționând și faptul că China este menționată înaintea UE în toate instanțele documentului.
Un model economic greu de ignorat
Expansiunea Chinei pe piețele internaționale, în special prin exporturile de vehicule electrice, amenință poziția industriei europene chiar și în propria curte. Deși UE a impus taxe pentru anumite modele, lacunele din reglementări permit importul de modele hibride, domeniu în care China s-a adaptat rapid.
Termenul „involuție” — folosit de Beijing pentru a descrie competiția internă intensă bazată pe prețuri mici — a fost preluat și de von der Leyen, care a indicat că autoritățile chineze au promis măsuri de stimulare a consumului intern în detrimentul supraproducției.
Cu toate acestea, experții rămân sceptici în privința unei schimbări reale. „Sectarele cu supracapacitate sunt cele promovate de Beijing. China nu își poate permite să le frâneze în numele unei reduceri a producției,” a afirmat Mingda Qiu, analist la Eurasia Group.
În paralel, restricțiile chineze asupra exportului de minerale critice — esențiale pentru tehnologiile verzi — pun o presiune suplimentară asupra eforturilor UE.
Von der Leyen a subliniat că summitul a oferit „soluții practice” pentru depășirea obstacolelor în calea companiilor europene, dar contextul geopolitic mai larg complică aceste promisiuni.
Întrebări persistente despre strategia europeană
Sprijinul indirect oferit de China Rusiei în războiul din Ucraina este o temă care persistă în fundalul relațiilor bilaterale. Pentru unii lideri europeni, deschiderea diplomatică față de Beijing pare o naivitate periculoasă.
Citește și: Franța va recunoaște oficial
„Ne confruntăm cu o țară care alimentează un război în Europa, care ar putea deveni unul al UE sau al NATO,” a declarat fostul ministru de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis. „Iar noi mergem acolo fluturând steagul alb și spunând ‘hai să vorbim despre climă’ — nu pare serios, și nu cred că cineva la Beijing ne ia în serios,” a adăugat el.
Sursă foto: EPA
