De ce China începe să depășească SUA în percepția globală
Ordinea internațională traversează una dintre cele mai importante schimbări de percepție din ultimele decenii. Dacă, după sfârșitul Războiului Rece, Statele Unite reprezentau aproape incontestabil principalul reper al influenței globale, datele recente indică o schimbare treptată a echilibrului de imagine în favoarea Chinei.
Această evoluție nu reflectă neapărat o creștere spectaculoasă a atractivității modelului politic chinez, ci mai degrabă o diminuare a încrederii în capacitatea Washingtonului de a oferi stabilitate și predictibilitate pe scena internațională.
Un moment fără precedent în ultimele două decenii
Potrivit unui studiu publicat în iulie 2026 de Pew Research Center, China este percepută mai favorabil decât Statele Unite în 25 dintre cele 36 de state analizate.
Rezultatul are o semnificație aparte deoarece reprezintă prima situație, în peste douăzeci de ani de măsurători, în care Beijingul depășește Washingtonul în ceea ce privește favorabilitatea la nivel global.
Printre statele în care imaginea Chinei a devenit mai favorabilă decât cea a Statelor Unite se regăsesc inclusiv Canada și Mexic, doi dintre cei mai apropiați parteneri ai Washingtonului.
Această schimbare sugerează că transformarea nu mai este limitată la statele din Sudul Global, ci începe să influențeze și percepțiile din vecinătatea imediată a Statelor Unite.
O schimbare generată mai degrabă de slăbirea imaginii SUA
Analizele publicate în presa internațională, inclusiv în Financial Times, indică faptul că această schimbare este determinată în principal de deteriorarea imaginii Statelor Unite și nu de o creștere spectaculoasă a încrederii în modelul politic chinez.
Polarizarea internă americană, schimbările frecvente de direcție în politica externă și deciziile comerciale considerate imprevizibile au afectat percepția asupra Washingtonului ca partener stabil.
În acest context, China beneficiază indirect de comparația cu o Americă percepută drept mai puțin predictibilă.
Intervenționism versus pragmatism economic
Una dintre diferențele majore dintre cele două puteri este modul în care acestea sunt percepute în relația cu statele partenere.
Statele Unite continuă să fie asociate cu o politică externă activă și cu implicarea în numeroase dosare de securitate internațională. În multe regiuni ale lumii, această abordare este interpretată drept intervenționistă, iar deciziile privind conflictele din Orientul Mijlociu, inclusiv sprijinul acordat în escaladarea confruntării cu Iranul, au alimentat critici în rândul opiniei publice internaționale.
În schimb, China își construiește imaginea în jurul cooperării economice. Prin proiecte precum Inițiativa Centura și Drumul (Belt and Road Initiative), extinderea investițiilor în America Latină sau politicile comerciale aplicate în Africa, Beijingul promovează un model bazat pe investiții, infrastructură și acces la finanțare, evitând, în general, condiționarea cooperării de reforme politice sau democratice.
Pentru numeroase state în curs de dezvoltare, această abordare este percepută drept mai pragmatică și mai puțin intruzivă.
Predictibilitatea devine un avantaj strategic
Un alt element care influențează percepția globală este stabilitatea deciziilor politice.
Revenirea administrației președintelui Donald Trump, al 47-lea președinte al Statelor Unite, a readus în prim-plan politici comerciale protecționiste, tarife vamale ridicate și o abordare mai confruntațională față de unii dintre aliații tradiționali ai Washingtonului.
Pentru multe capitale europene și asiatice, schimbările frecvente de orientare între administrațiile americane ridică semne de întrebare privind continuitatea angajamentelor asumate de Statele Unite.
În contrast, sistemul politic chinez oferă o imagine de continuitate și planificare pe termen lung. Indiferent de opiniile privind modelul de guvernare al Beijingului, multe guverne și companii internaționale apreciază faptul că direcția strategică a Chinei se modifică mult mai lent decât cea a statelor influențate de ciclurile electorale.
Din această perspectivă, Beijingul este perceput de unii actori economici drept un partener mai previzibil pentru investiții și proiecte de lungă durată.
Economia și geopolitica devin tot mai greu de separat
Ascensiunea imaginii Chinei este strâns legată de extinderea influenței sale economice. În multe regiuni, investițiile chineze în infrastructură, energie și logistică sunt însoțite de dezvoltarea unor relații politice și de securitate mai apropiate.
Acest model consolidează poziția Beijingului fără a presupune, cel puțin la nivel declarativ, implicarea directă în politica internă a statelor partenere.
În același timp, Statele Unite continuă să își fundamenteze influența pe alianțe militare, pe promovarea valorilor democratice și pe angajamentele de securitate, o abordare care rămâne esențială pentru numeroși aliați, dar care este privită diferit în alte regiuni ale lumii.
O competiție care depășește dimensiunea militară
Evoluțiile recente arată că rivalitatea dintre Statele Unite și China nu mai este definită exclusiv de capacitățile militare sau de performanțele economice. Tot mai importantă devine competiția pentru încredere, predictibilitate și capacitatea de a fi perceput ca un partener stabil.
Datele disponibile indică faptul că, în prezent, China profită de nemulțumirile generate de politica externă și comercială a Washingtonului, fără ca acest lucru să însemne neapărat o validare universală a propriului model politic.
Pe termen lung, percepția globală va depinde de capacitatea ambelor puteri de a demonstra că pot oferi stabilitate într-un sistem internațional tot mai fragmentat. Pentru moment, tendința evidențiată de studiile recente sugerează că avantajul de imagine de care Statele Unite au beneficiat timp de decenii nu mai poate fi considerat garantat, iar competiția pentru influență se mută tot mai mult din zona puterii militare în cea a credibilității și încrederii internaționale.
Sursă foto: dreamstime.com
