Între pragmatismul demonstrat de unele state în relațiile internaționale și idealismul promovat de celelalte, întâlnirea dintre Recep Tayyip Erdoğan și Vladimir Putin a stârnit curiozitatea visătorilor care se așteptau ca liderul turc să meargă la Putin și să se întoarcă cu ceea ce ei nu au reușit de când Rusia a invadat Ucraina. Cu alte cuvinte l-au găsit pe Erdoğan să le rezolve problemele. Iar președintelui turc îi convine de minune această ipostază. Printre altele, balanța comercială a Turciei cu Federația Rusă o depășește pe cea cu SUA de exemplu. Cum liderului turc îi convine să vândă speranțe, vizita la Soci o putem cadra ca o întâlnire de etapă unde Turcia și F. Rusă și-au prezentat planurile în privința Caucazului, a Siriei și a Libiei cu precădere. O atât de importantă vizită care a durat doar câteva ore!!! Iar pentru acest act diplomatic s-a deplasat întreaga conducere turcă. Vizita ministrului de externe turc, Hakan Fidan la Teheran cu o zi înainte pare făcută pentru a-și armoniza planurile în privința spațiului din proximitatea Turciei.
Ambii președinți sunt conștienți de ceea ce reprezintă moștenirea culturală a statelor lor. De asemenea, amintirea istoriei si a bunelor relații din secolul XX îi determină să se considere îndreptățiți să-și negocieze și să-și împartă influența în orientul apropiat. Mai mult, Turcia este conștientă că politica sa externă din proximitatea sa ( Caucaz, Siria, Libia, Balcani și Marea Neagră) nu poate funcționa decât în acord cu deciziile Moscovei. A-i avea pe ruși împotrivă nu este un scenariu de luat în calcul la Ankara.
La întâlnirea de la Soci, șefii de stat nu au folosit cuvântul Ucraina în declarațiile lor oficiale. Ceea ce pare că ambii folosesc pretextul Ucraina pentru propriile strategii. Abia la sesiunea de întrebări. Eterna dilemă a lui Erdoğan (se simte mai bine cu Putin dar este dependent de occident și SUA) își va mai consuma, la această întâlnire încă un episod.
La prima rundă de declarații, Vladimir Putin l-a felicitat pentru câștigarea alegerilor prezidențiale și l-a îndemnat să dezvolte și mai mult relațiile cu Federația Rusă. Propunerea construirii unui hub de gaze în Turcia, dezvoltarea relațiilor metalurgice, a sectorului agricol cât și construirea unei noi centrale nucleare la Sinop arată că liderul rus mizează pe președintele turc și așteaptă ca Turcia să accepte aceste propuneri de afaceri care-i va întări economia și așa mult încercată. Turcia azi are o inflație în jur de 60%. Ca atare, după pauza pe care și-a luat-o (oare în acord cu Putin) în relațiile cu F. Rusă (primirea lui Zelensky, încălcarea acordului privind cedarea soldaților ucraineni, declarațiile de susținere a Ucrainei) Erdoğan se îndreaptă din nou către statul care investește în Turcia și de care echilibrul său geopolitic și economic depinde într-o măsură considerabilă.
Erdoğan i-a mulțumit președintelui turc pentru invitație și pentru acceptarea întâlnirii. S-a văzut nevoit să se deplaseze el în Rusia și nu să-l primească pe președintele rus așa cum diplomația de la Ankara tot anunța. De asemenea liderul de la Ankara și-a exprimat dorința ca raporturile economice care sunt între state la 60 miliarde de $ să ajungă la 100. În acest sens și-a adus membrii noului guvern ( în mare parte) cu el cât și guvernatorul Băncii Centrale pentru a discuta posibilități de a-și întări economia.
În urma întâlnirii, rămân câteva întrebări care nu-și găsesc răspunsul:
- Cum poate câștiga Ucraina conflictul?
- Cum poate pierde Federația Rusă conflictul?
După ce i-a liniștit pe americani că este fidel alianței NATO, și după ce l-a încurajat pe Zelensky să reziste, Erdoğan s-a dus la Soci să-și consolideze relația cu Putin. Ca atare, din conferința celor doi lideri și a discuțiilor între oficiali ( a fost prezent și șeful securității turce) discuțiile s-au cadrat pe dezvoltarea relațiilor ambelor state decât pe ideea de soluții în rezolvarea problemelor cotidiene. Cu siguranță, acestea au fost abordate dar nu le vom afla prea curând. După încheierea discuțiilor, înainte de declarațiile oficiale, ambii lideri au mers să servească prânzul chiar dacă erau conștienți că atenția mass-media este îndreptată către ei.
Vladimir Putin a declarat că i-a propus omologului turc ca relațiile comerciale dintre ei să se bazeze mai puțin pe euro sau dolar, majoritatea să se facă în moneda proprie. Cum centrala nucleară de la Akkuyu (care se bazează pe uraniul rusesc) va funcționa din 2024 iar o nouă centrală va fi construită la Sinop tot de ruși, pentru liderul rus, statul turc constituie o prioritate. Iar Turciei îi place să se lase curtată.
Pe lângă investițiile în gaz și infrastructura turcă, alte sectoare precum agricultura sau metalurgia se pot dezvolta. Tot o investiție o reprezintă și turismul care, din declarațiile liderului turc, doar până la acest moment, în 2023 au venit peste 3.5 milioane de cetățeni ruși în vizită. În 2022 au vizitat Turcia peste 5 milioane de cetățeni ruși. Cu alte cuvinte, Turcia nu se va alătura statelor care susțin sancțiunile împotriva Moscovei ba mai mult își dezvoltă relațiile economice atât cu occidentul cât și cu Rusia.
După ce a primit avioanele de la SUA în urma negocierilor privind acceptarea Suediei în NATO, liderul turc și-a normalizat relațiile cu Vladimir Putin după perioada tensionată din ultima perioadă.
P.S. Într-o telegramă din 14 iunie 1940 a lui Vasile Stoica, ambasador la Ankara către centrala MAE informa că guvernul turc în urma unei ședințe maraton a luat hotărârea de a nu intra în război. Imediat după aflarea veștilor, ambasadele la modă pe atunci (Marea Britanie și Franța) s-au prezentat la președintele Ismet Inönü pentru proteste. De partea cealaltă, cum ministrul de externe turc nu voia să acorde o șansă Germaniei, ambasadorul german a complotat la schimbarea sa. Chiar și cu amenințări, președintele turc nu a ales o tabără pentru a intra în război și și-a salvat țara de nenorocirile aduse de cea mai mare conflagrație mondială.
Imaginați-vă cum ar fi ca azi, ambasadele SUA și Germania să protesteze la Cotroceni ca România să intre în război. Ce ar face Klaus Iohannis?
